«

»

Print this Post

Dim Dunareanu Reînvie!

 

sursa ::: dimdunareanu.blogspot.com

sursa ::: dimdunareanu.blogspot.com

URA. Continuăm seria de recenzii mega-contemporane despre comicsul românesc şi marile realizări din acest domeniu atât de nedreptăţit al culturii noastre suculente.

Nu am consumat până în prezent alte volume cu aventurile lui Dim, aşa că vom aşterne câteva caractere(binare) numai şi numai despre cel mai nou album, apărut în 2012 – Sarabandă în Golful Aden. Sperăm că această privire parţială nu va aduce nici un fel de nedreptate glorioasei saga fitness pe care Dim Dunăreanu o trăieşte prin intermediul cititorilor săi(după unii, de toate vârstele), deja de circa 50 de ani.

În ce priveşte toate vârstele, pur şi simplu nu putem afirma cu bună-credinţă că albumul de faţă se adresează oamenilor de peste 10 ani. Totuşi, dacă aceştia din urmă nu iau în serios extraordinarele aventuri şi impresionanta lor desfăşurare narativă, se pot delecta cu jumătate de oră de aberaţii amuzante(fără să fie autoironice din păcate) şi ceva peisaje marine destul de miez. Surse sigure din lumea benzii desenate româneşti ne-au dezvăluit că maestrul Puiu Manu este foarte bazat în desenatul mării şi vapoarelor, subiecte cărora le dedică desigur şi numeroase picturi profesionale.

Parcurgând albumul de mare calitate tehnică: Sarabandă în Golful Aden, putem observa cu uşurinţă pasiunea lui Puiu Manu pentru ambarcaţiuni şi valuri, dar nu îi găsim confirmată niciunde aşa-zisa pasiune maniacală pentru detaliu. Desenul este oarecum neîngrijit şi stângaci(unde au încăput toate schiţele şi studiile acelea mistuitoare, nu ne putem da seama). Totuşi, acuarela ne ia ochii cu real succes şi putem să ne bucurăm dincolo de desen cu paleta caldă şi optimistă care trădează pictorul pasionat şi sensibil înăuntrul autorului de bandă desenată.

În spatele inconsistenţelor menţionate în paragraful anterior se află probabil singura mare problemă a albumului, care aduce un semnificativ neajuns comicsului discutat: postfaţa lui Paul Ioanid. Acest text pretenţios şi scolastic ridică mult prea multe ambiţii care nu pot fi susţinute de banda desenată propriu-zisă. Pare astfel doar un dispozitiv dubios menit să inducă cititorului, după ce a parcurs albumul, impresia corespunzătoare pe care să o aibă despre măreaţa operă pe care tocmai a experimentat-o. Evident, o schema de asemenea naivitate nu poate avea decât un rezultat contrar aşteptărilor în mintea unui cititor cât de cât matur.

Revenim iată şi subliniem din nou că în condiţiile în care albumul este citit de către un om de maximum 10 ani(exclus copil supra-dotat), comicsul în cauză devine exact ce autorii săi(şi Ioanid) vor să fie. Oare autorii săi gândesc operele lor ca fiind destinate numai consumatorilor de maxim 10 ani? Înclinăm să credem că: nu chiar. Oare autorii acestui album de bandă desenată au în medie 10 ani? Destul de multe dovezi ştiinţifice, legale sau chiar numai bunul simţ, ne împing să credem că răspunsul la această întrebare nu-şi are locul, sau că este aproape în mod sigur: nu.

Aşadar, dacă aveţi peste 10 ani şi vă interesează o bandă desenată matură sau o poveste care să vă pună într-o oarecare măsură creierul în funcţiune, albumul Sarabandă în Golful Aden nu este cel mai potrivit produs pentru dumneavoastră. Dacă aveţi chef de nişte cheese masiv, atunci merită să îl încercaţi(acum, depinde de cum vă permiteţi să investiţi banii – în orice caz, cam tot ce se poate găsi în comicsu românesc este destul de scump şi destul de slim din păcate).

Pe scurt, scenariul lui Marius Leştaru este pilaf şi contrar aşteptărilor, foarte plat – pe alocuri poate da impresia că scriitorul vrea să facă mişto de dumneavoastră. Hollywood-ul şi action-flicksuri-le lui au la urma urmei un fel de substrat metafizic pervers  – în mare parte evident şi foarte fumat astăzi pentru orice om care a văzut destule opere de gen încât să îşi facă o imagine de ansamblu – dar încercând să copiezi un mecanism din ăsta şi să dai greş sever, este fără doar şi poate o nouă culme a incompetenţei marginalismului cultural neocolonial. Domnule profesor de educaţie fizică Marius Leştaru, aţi căzut neajutorat în minunata capcană libidinală a industriei culturale  cu relativă uşurinţă, însă încercarea dumneavoastră temerară nu va fi dată uitării – în primul şi primul rând pentru că este consemnată în tipăritură. Într-adevăr, hârtia produsă în zilele noastre va expira în maxim 100 de ani, dar nu trebuie să ne lăsăm descurajaţi de un asemenea detaliu, amintindu-ne cu voioşie de mecanismul re-editărilor (desigur asta în cazul unui succes răsunător de public).

Totuşi, dragi cititori de comics în rumâneşte, în caz că gustaţi prostii ridicole de genul Indiana Jones s-ar putea să vi se pară că Dim Dunăreanu-Sarabandă în Golful Aden are ceva sens, sau chiar valoare de folosinţă(invariabil, ar avea nevoie urgentă de un scenariu serios sau măcar o rescriere a celui prezent:”Mi-e teamă să nu cad prosteşte tocmai acum, ca un fruct copt”, sau “În acele momente[..]Îşi simţea moralul dizolvându-se ca zahărul în apă.” ş.a.m.d.).

Singura problemă a acestui album este că se ia în serios – în orice altă ipostază imaginabilă  poate fi foarte distractiv. O astfel de apariţie anacronică are şanse solide să continue în aceeaşi zonă de cult sau pulp în care a trăit cam tot timpul banda desenată românească. Din păcate faptul că autorii se iau în serios creează anumite discrepanţe care vă pot induce în eroare – printul şi formatul sînt de o calitate exagerată, lepădând din nefericire adevărata obârşie a acestui mediu drept a doua(poate a treia?) mână a literaturii(cel puţin în Ruemenia, nu neapărat în general).

Dacă oamenii din comics se plâng de lipsa generală de public, astfel de opere nu reprezintă cine ştie ce progrese pe cale resuscitării mediului benzii desenate la români. De asemenea, ţinând cont de modul de viaţă al copiilor de astăzi, devine din ce în ce mai improbabil(dacă nu ridicol) că moduri de expunere care funcţionau acum 50 de ani pe generaţia tânără o vor atrage pe cea de astăzi(după cum am mai spus, nu cred că are rost să ne referim aici la populaţia matură-desigur exceptând nostalgicii, care sînt o anomalie).

Din păcate, un RPG de toată jena cum e Diablo III se află deja la un nivel muult peste satisfacţia garantată de aventurile nemaipomentie ale unui Dim Dunăreanu care arată foarte tânăr şi energic dar este în realitate atât de bătrân şi lipsit de imaginaţie – la urma urmei chiar şi aparatura folosită de personajele din Sarabandă în Golful Aden este jenant de anii ’60 pentru a putea susţine că aventurile se desfăşoară în “prezent”.

Desigur, după toate aparenţele problema comicsului românesc nu s-ar rezolva nici dacă ar începe să apară produse de calitate din propria noastră şcoală. Să zicem că o apariţie remarcabilă este Travesti, dar chiar şi acolo există câteodată impresia că asistăm la un roman ilustrat(dintr-o cauză evidentă).

:::: Pe final:::: linkuri suplimentare care ne-au ajutat să ne dăm seama daca are sens să scriem recenzia :::::

Păstrând proporţiile care trebuie, şi noi putem afirma că sîntem un adevărat Da Vinci al benzii desenate, după cum oricine poate dacă păstrează proporţiile potrivite cu persoana sa relativ la Da Vinci.

Mai multe imagini din album şi informaţii ultra-optimiste aici şi aici.

 

 

Tweet about this on TwitterShare on RedditShare on FacebookShare on TumblrEmail this to someoneShare on LinkedInDigg thisShare on Google+Pin on PinterestShare on StumbleUpon

About the author

comicsuri

puterea minţii colective este evidentă în hotărârile mele administrative, singurul multiplu al acestei comunităţi - dătătoarea de glas al celor mulţi, vorbitoarea adevărului, cea care nu poate fi depăşită de nici un bit de informaţie rătăcită

Permanent link to this article: http://comixuri.ro/adevar-stiintific/psiho-critica/dim-dunareanu/

24 comments

1 ping

Skip to comment form

  1. Alin

    Azi ce mi-am aruncat și eu ochii pe album. Domnul care le avea în posesie nu le fiscalizase încă și n-am putut să-l cumpăr, dar din ce am reușit să văd, observațiile dumitale par pertinente.

    1. comicsuri

      Credem ca ar merita sa-l cumperi TOCMAI pentru ca are feelingu asta inedit de clasa B…deci e un comics care probabil ca va imbatrani bine in mainile unui hardcorist…In mod paradoxal, am zice, se poate sa merite mai degraba investitia in acest album decat in Elabuga, tocmai pentru ca are o valoare de re-citire in toate replicile astea neindemanatice si de multe ori de-a dreptul ciudate(UBER-CAMP)

      1. Alin

        Știu și eu. Probabil că dacă mai rămân, o să-mi cumpăr și eu un album.

        Dar se compară la camp cu așa ceva?

  2. Matei V

    Nu stiu domnule daca lucrurile pot fi puse la modul acesta: “scenariul lui Marius Leştaru este pilaf şi contrar aşteptărilor, foarte plat”
    Eu il cunosc personal pe domnul Lestaru si stiu ca este un om brav, un camarad loial in timpuri grele. Va rog sa va menajati din a face afirmatii care depasesc competentele unui simplu admin de site de “desenele”

    1. comicsuri

      Este vorba despre scenariu si textul din casete, nu despre persoana celui care a scris chestiile..deci nu intelegem la ce va referiti. Si dupa cum bine stim, nu este nici o problema in a fi varza in arta..adica Ed Wood este genial, de ce nu ar fi si Marius Lestaru?

    2. Alin

      De ce toate criticile la adresa unei opere se traduc în atacuri la persoană pentru unii? Cititorii nu au dreptul să-și expună părerea?

  3. Andreea-cluj

    mereu am admirat munca lu’ puiu manu. Cum se face ca tinerii de azi, nu doar ca le lipseste respectul dar fac cele mai eronate aprecieri. Nu doar desenul impecabil si extraordinar de expresiv ma incanta la DIM DUNAREANUL insa textele care au ramas, nu stiu cum, neschimbate de la prima sa aparitie, dar interaga lucrare, e ca un act de magie: viata lunga si multe opere ininte d-le PUIU MANU!!!

    1. Alin

      Tinerii de regulă sunt nițel iconoclaști.

  4. Andreea-cluj

    adica vrei sa spui ca nu au intelegerea profunzimii
    si eu sunt de aceeasi parere
    nu stiu ce inseamna viata, vor doar mitraliere in fps-uri si stupefiante nu mai stiu sa citeasca

    1. Alin

      Nu, nu zic asta. Și v-aș ruga să evitați generalizările jignitoare.

  5. Matei V

    un este a-ti expune parerea, si cumva altceva a calomnia la comanda stim noi cui, Domnu Alin…

    1. Alin

      Hai că mergem pe teritorii dubioase. După cum am spus, din paginile pe care le-am citit și eu afirmațiile făcute în textul de mai sus nu-mi par deplasate.

      Și habar n-am la a cui comandă vă referiți.

  6. comicsuri

    Andreea, dragut FLAMING – dar poti primi [BAN]. Discutia este ori la subiect, ori nu este deloc.

    Avem oarecare pretentii(semi): http://25.media.tumblr.com/tumblr_lwezdiT5Dx1qzgjfco1_500.gif

  7. carmen

    Salut,
    o sa incep asa, ca la scoala: sunt Carmen, am 34 de ani si imi place acest album.
    Dar sa ma explic. Nu sunt vreo conservatoare sau vreo incuiata, poate putin naiva si nostalgica.
    In acelasi timp pot cita si din Geruman la nevoie :))
    Eu nu am crescut cu Mignola sau Moebius (<3), nici cu Superman sau Spiderman. Ba chiar supereroii imi cam displac. Exceptie face cavalerul intunecat din mai multe motive care nu isi au locul aici.
    Am crescut cu Cutezatorii si Almanahul Copiilor, stii…si cred cu tarie, am parcurs o perioada foarte frumoasa a BD-urilor romanesti de-a lungul anilor 80, cu niste aparitii si autori memorabili.
    Acum, legat de albumul de fata, cam stiam la ce sa ma astept. Eram curioasa daca l-au transpus pe Dim intr-un scenariu contemporan. Si intr-un fel, au facut-o, stim cu totii ca piratii exista si ei nu arata ca Depp.
    Trecand peste faptul ca scenariul e pueril – dar stiu ca stiti si voi mai bine decat mine ca banda desenata romaneasca sufera cel si cel mai mult la capitorul scenariu – mi-au placut cateva lucruri, spicuim din agenda:
    – formatul landscape, care avantajeaza stilul si peisajele in culori picturale – imi place stilul lui Puiu Manu, aminteste foarte mult de André Cheret. Cred ca de asta mi-a parut cel mai rau sa citesc ca il gasiti neingrijit si stangaci. La fel cum poate, situatiile din DIM, felul in care se desfasoara si se rezolva lucrurile, amintesc de Rahan. Stii, cum isi face el o pluta din ce are la indemana si salveaza situatia intr-un mod simplu si educativ, caci fiecare aparitie Rahan e plina de…"povețe". Background-ul lui Dim, sa nu uitam, este intr-un context politic si social mai aparte – nu aveau cum sa schimbe asta. Pe vremuri personjele erau intr-un fel, erau sportivi de peformanta, muncitori de seama ai neamului, erau – in final – niste modele, niste cetateni exemplari, ca sa zic asa. Dim nu e exceptie, e cercetator stiintific si campion la decatlon (din cate stiu, Manu a fost in echipa nationala de yahting)
    – dinamismul si atitudinea corporala a anumitor personaje – mi se par foarte fidele, detaliile precise: gen pozitia corpului Andei stand atarnata de radacina, corpul lui Dim aplicand anumite lovituri
    – mentionarea fiecarei lovituri din artele martiale – hai ca e amuzant si instructiv, recunoaste
    – detaliile de functionare a anumitor lucruri (gps), inserarea de elemente de cultura generala
    – pagina dinamica, fara chenar – pag 22 parca
    – nu in ultimul rand, animalutul discret inserat in doar 2 casete, care apare la un moment dat in paginile albumului

    Lucruri mici, stiu, inocente. Mi se pare un album sincer.

    Planuiesc sa iau si Elabuga, pentru ca vreau sa sustin aparitiile romanesti din domeniu (altfel, cum ai putea sustine ceva abia existent?). Am rasfoit-o, sunt stiluri diferite, nu le-as compara.
    Si, sincer, astept urmatoarea reeditare Toate panzele sus desenata de Manu :D *insert massive nostalghia here*

    Am un link cu Dim pe vremuri – pentru cei mai mici dintre cititorii frumosului vostru website:
    http://revistacutezatorii.blogspot.ro/2010/08/vacantele-unui-tanar-linistit-reloaded.html

    Apreciez munca celor care contribuie la blogul cutezatorii pentru ca anumite lucrari chiar meritau sa fie scoase din nou la suprafata.
    Cum ar fi:
    http://revistacutezatorii.blogspot.ro/2010/06/temerarii-spatiului-reloaded.html
    http://cpsf.info/band-desenat/bd-sf-romania.html

    Sigur mi-au scapat multe pe aici, dar tineam sa evidentiez de ce i-ar placea acest album cuiva care are peste 10 ani. Sper ca face sens.

  8. comicsuri

    Multumim pentru comentariul foarte detaliat si construit cu sarguinta. Stim ca este usor sa se deduca din textul de mai sus ca autorilor acestei recenzii nu le-a placut foarte tare albumul cu pirati. Ceea ce este total neadevarat. Daca nu le-ar fi placut probabil ca ar fi scris: “nu ne place acest album”.

    Comicsu asta are o mare problema tocmai pentru ca e prezentat gresit(prin prefata, postfata, propaganda oficiala etc). Toate aceste instrumente sint juste si nu incercam sa condamnam tehnicile de promovare cu care se indeletniceshte majoritatea oamenilor din asha-zisa industrie creativa.

    Si nu este o tinta a acestui articol sa distruga o opera din anumite puncte de vedere pretioasa, Sarabanda in Golful Aden. De fapt, dorim sa clarificam faptul ca Cenaclul Sefeu recomanda cu cahldura oricarui roman cu dragoste de comics sa cumpere albumul acesta.

    Nu are sens sa discutam daca cuiva ii place sau nu in mod personal/simte ca are anumite afinitati cu acest album/se simte legat/legata sentimental de el, etc.
    Mai exact, ceea ce este exprimat mai sus se bazeaza pe existenta unei tendinte generale dupa care sint plasmuite si apoi judecate produsele culturale, in cadrul a ceea ce s-ar numi civilizatie. Si in civilizatie avem categorii care impart lucrurile, dar asta nu inseamna ca aceste categorii refelecta valoarea reala a obiectelor pe care le reprezinta.
    Este un pic contraintuitiv, dar nu cred ca trebuie sa iei in nume de rau terminologia folosita in recenzie, pentru ca in arta ea nu reflecta mare lucru – da, este folositoare pentru sistematizari si alte vrajeli de genul-dar de obicei chestiile astea nu ne zic nimic despre operele pe care le descriu.
    Spre exemplu tie iti place acest album si orice ar zice un specialist, probabil ca nu te-ar impiedica sa il cumperi si sa il pretuiesti(adica sa te simti ca acei 35 de lei pe care i-ai dat au fost de fapt foarte putin pentru placerea pe care ti-o da). Sa zicem ca ar veni Ion Manolescu , care s-a pocait si nu mai are voie sa minta, si ti=ar zice sa nu il cumperi ca el este un geniu si poate sa iti garanteze ca tot ce constituie acest album sint non-valori.
    Probabil ca nu ti-ar pasa. Noua cel putin nu ne-ar pasa, si tocmai de aia l-am si luat(si ni se pare trash, dar ne distreaza – si dupa cum am zis deja intr-un comentariu precedent, asta il face o opera de arta reusita, cumva.)

  9. Alin

    Mă uitam la Adventure Time și mă păli o chestie. Întrebarea care trebuie pusă nu era ”cum poate cineva peste 10 ani să aprecieze banda”. Clar își are fani adulți. Dar oare ce impresie ar lăsa unui preadolescent?

  10. Gheorghe Popescu

    Faceti aceeasi greseala pe care o fac si unii critici de film mai tineri. Tu si cu Alin infierati cu manie proletara tot ce e iesit din mainile vechii garzi, in timp ce noul val este laudat la greu (vezi Elabunga). Fratilor, treziti-va, ideea e urmatoarea: asa cum Hergé este inegalabil in Belgia, cam asa este si Puiu Manu in Romania. La 84 de ani le da clasa tuturor tinerilor. Ma enerveaza la culme cand vad ca oameni precum Sergiu Nicolaescu, Puiu Manu sau Ilie Nastase sunt pusi la colt in Romania. Oamenii astia sunt ZEI, de la ei in jos incepe sa se contabilizeze restul…

    Nu afirm ca albumul ar fi perfect, dar cu siguranta nici pilaf nu e! Asa cum nu este nici Iancu Jianu, care a fost infierat de catre domnul Alin pe alt site. Va iert insa pentru ca-mi sunteti simpatici. In general scrieti lucruri pertinente, dar parca mai multa masura n-ar strica uneori!

    1. comicsuri

      Noi credem ca exista cel putin doua metode de a pune in perspectiva orice comics de pe lumea asta, incluzand tara noastra (ambele sint la fel de bune).

      Si mai exista macar a treia, care consta in a ne lua in permanenta de orice apare pe hartie, indiferent de cat de bun sau rau este materialul in cauza. Unii ar zice ca este o etica malefica, insa nu este un lucru prisos – ci conform studiilor noastre destul de superficiale pare sa fie una din singurele metode de a vorbi cu rost despre ceva pe lumea asta, incluzand tara noastra.

      Aveti zei si eroi si legende, insa si noi sintem zei, eroi si legende – asa ca va ramane sa stabilim care are mai multi dusmani – si deci mai multa valoare. Daca nu vom ajunge noi sa stabilim, sigur o sa ajunga cineva sa stabileasca cu exactitate stiintifica-in viitorul glorios al republicii.

      ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
      Nu intelegem exact ce cauta Ilie Nastase in discutia asta, a comentat careva ceva de Nasty??

    2. Alin

      N-aveți mult habar despre ce vorbiți. N-am ridicat în slăvi Elabuga, doar pentru că e o producție din ”noua gardă”. N-am ridicat-o în slăvi deloc, la fel cum n-am ridicat în slăvi nici Harap Alb Continuă, iar în schimba una dintre producțiile românești din ultima vreme care mi-a plăcut a fost numărul 0 din BDC.

      Tratați lucrurile cu generalizări, prejudecată și preconcepții și din cauza asta nu putem avea lucruri frumoase.

      1. comicsuri

        Da, intr-adevar. “Tipii de la BDC care au scos o faza misto. Si sint tot vechea garda(din cate stiu) cum s-ar zice hahaha
        Tre sa o cumpar sa ii fac o disectie aici pe site ca sa fie activitate.”

        1. Alin

          Care-i problema ta?

  11. Gheorghe Popescu

    Da, s-au mai luat si de Nasty oamenii. Nu e vb. de voi, cei de la comicsuri.ro, ci de oameni din cadrul Federatiei Romane de Tenis, in frunte cu dna. presedinte Ruxandra Dragomir. Nu reproduc ce s-a spus, dar e urat. Nici de Sergiu Nicolaescu nu v-ati luat voi, el e o vesnica tinta a criticilor din ziua de azi…Discutia era de fapt on-topic, despre Puiu Manu si Dim Dunareanu.

    “Si mai exista macar a treia, care consta in a ne lua in permanenta de orice apare pe hartie, indiferent de cat de bun sau rau este materialul in cauza”

    Exact asta iti reprosam si eu. Imi place site-ul in general, dar cred ca de multe ori exagerezi. Doar in defavoarea vechii garzi, din pacate!

    1. comicsuri

      Incercam sa fim cat se poate de nedrepti cu toata lumea, noi si vechi. Incercam din greu, cu cat mai multa echidistanta.

  1. General: Pe bune

    […] principiu, sau îl fetișizează din alt principiu (dar de citit nu; e de colecție). Cu ultimul Puiu Manu ce percepții schimbi? Ce poți obține de la Elabuga mai mult decât un dat din umeri în […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

NU ESHTI ROBOT * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox

Join other followers